Povestea nr. 12: O ultimă poveste

În octombrie 2003 mi s-a oferit oportunitatea de a mă muta la București. Am acceptat pentru că aveam de terminat niște studii și apoi marea majoritate a clienților mei erau de aici.

Am sperat să-i pot ajuta pe cei care au nevoie de asta dar la cabinet au venit doar persoane măcinate de orgolii și ambiții care aveau nevoie de ajutorul meu doar pentru a-și atinge un scop: de recuperat o mare suma de bani, cum să-și însele soțul dar fără a se vedea, cum să despartă pe cineva de familia și copii lui, cum să se răzbune pe x care … cum să se mărite repede cu oricine numai să fie și ea măritată și tot așa.

Să te ferească Dumnezeu să-i explici omului că nu asta este cale, că există un Dumnezeu pentru a face dreptate, că trebuie să vadă dincolo de aparențe…

Omul meu drag, încearcă să înțelegi că alergi pe un drum greșit, că vrei să ai din ce în ce mai mult fără să te întrebi la ce-ți ajută dacă atunci când mori nu le ei cu tine… Ești pe pământ pentru a te redescoperi pe ține nu pentru al cumpără… nu pentru a agonisi și ați chinui mintea și sufletul că nu ai bani destui pentru “n” lucruri.

Hai omule, oprește-te din gândurile care te frământă și întreabă-te pentru ce lupți atât cu tine însuți? De ce agonisești mai mult decât îți trebuie? Ce vei lua cu ține în viața viitoare?

Societatea în care trăim are tot interesul să-ți țină mintea ocupată cu rate, dobânzi, grija zilei de mâine și întrebări de genul “Ce mâncăm?”, “Ce bem?”, “Cu cine facem dragoste?”. Dar tu ai fost înzestrat de la Dumnezeu cu inteligență pentru a găsi răspunsuri… Însă prins în această goana nu ai timp să te gândești la adevăratele aspecte ale vieții…

Am obosit să explic, să lupt cu mentalitatea unor oameni care nu vor să vadă mai departe de ziua de mine…

A trebui să îți spun o ultimă poveste…

 

Cristina

Item added to cart.
0 items - 0,00 lei