În 1992, când nu aveam nici o tangență cu domeniul ezoteric, am hotărât să fac o excursie în afara țării: îmi doream, ca orice român la vremea respectivă, haine și obiecte de folosință îndelungată. M-am înscris așadar într-o excursie și am plecat împreună cu alți cunoscuți peste hotare.
Pe drum, m-am trezit să le spun foarte calmă: “O să trecem fără probleme granița”. Toată lumea a ras, însă la graniță, în afară de controlul pașapoartelor, nu am avut alte neplăceri. Eram totuși în perioada în care foarte mulți români plecau în străinătate, în scopuri mai mult sau mai puțin turistice, iar vameșii știau acest lucru, și acționau în consecință.
Nici în continuare nu am avut probleme cu drumul, astfel că, după 30 de ore de mers, am ajuns la destinație și ne-am cazat la hotel. După o scurtă revigorare, am pornit să căutăm magazinele specilizate, să comparăm prețuri și să achiziționăm produsele mult visate.
A sosit și momentul întoarcerii. Ne-am împachetat produsele, am urcat gențile în autocar și am pornit pe drumul spre țară. În mod surprinzător pentru mine la acea vreme, m-am auzit iarăși spunând: “O să avem probleme mari la vamă cu mai multe posibilități de rezolvare”. Din nou, toți cei care m-au auzit au început să radă… “îi fi și tu vre-o ghicitoare, de le ști pe toate”. Într-adevăr, odată ajunși la vama, am avut numai probleme: nu aveam actele în regulă, vameșii erau nervoși, iar noi a trebuit să facem o serie de compromisuri pentru a trece și de acest hop: am stat 3 zile în vama, fără mâncare, apă și bani.
În mod surprinzător, aceleași previziuni le-am făcut și la excursia următoare. Toți cei din autocar spuneau că de fapt eu sunt piază rea, că eu cobesc și această este cauza pentru care avem probleme.
La a treia excursie însă, șoferul autocarului a venit și m-a rugat să merg cu ei, deoarece se bazează foarte mult pe previziunile mele. Repet, la momentul respectiv, nu aveam nici o legătură cu domeniul ezoteric.
A început o serie frumoasă de drumuri pentru mine: tot drumul aveam la dispoziție absolut tot ceea ce îmi doream, numai din pariurile câștigate. Le spuneam cum va fi trecerea vămilor sau evenimente importante pe drum iar ei puneau pariuri, pe care bineînțeles că le câștigam. Era interesant cum, dintr-un simplu pasager, am ajuns să devin cea care hotăra soarta unei excursii. Ajunsesem că, dacă eu nu mergeam în respectivă excursie, foarte mulți din cei care mă cunoșteau să renunțe. Iar cei care, totuși se duceau, aveau de cele mai multe ori ghinion: erau furați, plăteau amenzi mari, făceau compromisuri…
Previziunea unor evenimente viitoare nu mi se mai pare astăzi un lucru atât de spectaculos. Moartea clinică suferită ulterior acestor excursii mi-a capacitat și mai mult acest talent. Am început să-l studiez și să citesc tot ceea ce mi-a căzut în mână legat de acest subiect și am ajuns la concluzia că oricine studiază va putea ajunge la rezultate absolut uluitoare, aparent paranormale.
Cristina