Eram la Cabinet într-o zi tristă și mohorâtă de toamna și mă gândeam că poate totul este o iluzie și un păcat… poate eu nu am nici un dar aparte și totul este în mintea mea…
Poate cea ce fac eu este o lucrare malefică a lui Satana și nu un har divin… am început să mă îndoiesc de mine și de cea ce fac.. am început să mă rog la Dumnezeu să-mi dea un semn din care să înțeleg dacă sunt pe un drum bun sau totul este o iluzie…
Era o zi în care în mod ciudat nu intrase nimeni în cabinet până la ora 13 apoi apare brusc un bărbat în jur de 40 de ani, solid, înalt, bine făcut.
Mi-a spus că m-a văzut într-un interviu TV și că mă consideră o persoană cu har sfânt… Uitându-mă la el l-am zărit pentru o clipă în haine de preot. Dar am alungat imediat această viziune, neștiind cum s-o interpretez. Îndoiala și-a făcut, pentru o clipă, loc în sufletul meu.
Îmi povestește că sistematic îi dispar bani din biserica și-l bănuiește pe băiatul lui cel mic, că face asta. Ce pot eu să-i spun?
L-am întrebat dacă are o fotografie cu băiatul și el a scos imediat o poză în care era el cu soția lui, îmbrăcat în haine de preot, așa cum îl vizualizasem mai devreme. Am rămas profund uimită și după câteva secunde l-am întrebat: “Cum părinte, dumneavoastră ați venit la “vrăjitoare”? El mi-a spus că nu mă consideră o “vrăjitoare” ci o persoană cu un har de la Dumnezeu.
Extrem de surprinsă i-am confirmat bănuielile… Copilul era influențat de alții mai mari, care consumau alcool și țigări și singură sursă de venit era coruperea lui Mic, băiatul preotului care lua bani din biserica.
A fost foarte încântat de întrevedere deoarece ulterior a venit cu soția și băiatul lui să-mi mulțumească pentru tot.
Pentru mine a fost cel mai evident semn că sunt pe drumul cel bun – doar nu vine în fiecare zi un preot la mine. I-am cerut iertare lui Dumnezeu pentru că m-am îndoit de mine și i-am mulțumit pentru semnul divin. Dumneavoastră ce ați fi crezut în urmă acestui incident?
Cristina